Promovarea egalitatii sociale dintre barbati si femei

 Reporter: Stimate domnule Sleahtitchi, ati declarat la o intrunire ca unul din obstacolele principale in promovarea egalitatii de gen la noi, in Republica Moldova, sunt conceptele sociale sau, mai exact, psihologia poporala existenta. Sunt sanse ca situatia sa se schimbe spre bine?

      
      Mihai Sleahtitchi: Intr-adevar, femeile sunt dezavantajate social deoarece in psihologia simtului comun (alias, psihologia poporana) lor – de obicei – le revine un rol subordonat, subestimat si invizibil in fond, asa cum ar fi activitatile menajere, ingrijirea copiilor, prestarea serviciilor de extractie emotionala sau sexuala. Atata timp cat aceasta imagine psihomentala nu va fi „clintita din loc”, femeia va continua sa infatiseze o „roaba a regnului masculin”.
      
      Lucrurile, credem, ar putea sa se schimbe in bine doar din momentul in care familia, scoala, sectorul asociativ si organismele statale ar incepe sa emita in mod asumat, sistematic si in unison unghiuri de vedere potrivit carora femeia si barbatul trebuie sa dispuna in plan social de sanse si drepturi egale.
      
      In plus, aceleasi constructe societale, mai ales, ma refer la sectorul asociativ si organismele statale, vor trebui sa asigure o crestere substantiala a ratei de activitate manageriala a femeii, dupa cum si o crestere spectaculoasa a indicelui de implicare politica a acesteia.
      
      Evident, schimbarea la care m-am referit mai sus va dura mult, chiar foarte mult, de la , aproximativ, 30-35 ani pana la 50-60 de ani care este egal cu durata de viata a doua generatii.
      
      Reporter: Care este, totusi, diferenta psihologica intre femei si barbati si cum aceasta diferenta poate fi luata in consideratie cand vorbim de egalitatea de gen?
      
      Mihai Sleahtitchi: Evident, atunci cand vorbim despre egalitatea de gen, trebuie sa luam in considerare faptul ca barbatul si femeia, reprezentand constructe sau entitati sociale identice, totodata se deosebesc ca fiinte biologice si dispun in anumite situatii de predispozitii diferite. In aceasta ordine de idei expertii spun ca intre barbat si femeie exista tot felul de deosebiri. Eu m-as opri la trei dintre ele.
      
      In primul rand femeia are o intuitie mult mai dezvoltata decat barbatul. In randul al doilea, in situatiile de criza femeile dispun de o concentrare intelectuala cu mult mai buna decat cea a barbatului. In al treilea rand, puterea de seductie comportamentala a femeii este cu mult mai mare decat a barbatului.
      
      Reporter: Foarte multe femei de la noi sunt supuse hartuirii sexuale, mai ales, la serviciu. Care este diferenta conceptuala dintre curtoazie si hartuire sexuala?
      
      Mihai Sleahtitchi: Daca hartuirea sexuala a femeii presupune multiple agasari, cicaleli sau sacaieli de sorginte erotico-trupeasca, atunci curtoazia porneste de la cu totul alte premise psihomorale – amabilitate, complezenta, politete, complianta, empatie, asertivitate.
      
      Desi avem de a face cu doua temperamente comportamentale diferite, va trebui sa recunoastem ca in cazul unor persoane sau grupuri mai speciale, ma refer la cele degradate din punct de vedere cultural sau situate la limita sanatatii psihice, curtoazia poate fi confundata cu hartuirea, iar hartuirea – cu ceea ce este de fapt curtoazie. La fel, este posibil ca o curtoazie exagerata sa fie perceputa – chiar de insii normali din toate punctele de vedere! – in calitate de hartuire, iar hartuirea moderata, bine dozata si controlata – in calitate de curtoazie.
      
      Reporter: Am observat ca femeile care au convingeri feministe reactioneaza foarte prompt la expresii de genul „barbatii si femeile gandesc diferit” sau „barbatii si femeile sunt diferiti”. Cum explicati aceasta reactie?
      
      Mihai Sleahtitchi: Sa stabilim, pentru inceput, ce inseamna „a avea convingeri feministe”. A avea asemenea convingeri, potrivit unui numar impunator de analisti ai scenei sociale, inseamna, in primul rand, sa poti distinge cu claritate intre sexualitate care reda de fapt ansamblul fenomenelor legate de „zbenguielile erotice” ale indivizilor, si sex social, care este ansamblul fenomenelor legate de comportamentul social al barbatilor si femeilor. In al doilea rand, inseamna sa denunti cu vehementa raporturile de supunere a femeilor fata de barbati. Si aceasta mai inseamna sa lupti cu inversunare si de o maniera legala contra tuturor manifestarilor de discriminare sexuala, fie ca este vorba de selectia profesionala, de managementul carierei, de admiterea la studii, de stabilirea drepturilor salariale sau de ocuparea functiilor publice.
      
      Asa cum feminismul protesteaza impotriva considerarii femeilor ca o categorie subordonata sau, in alti termeni, ca o „minoritate subdezvoltata”, este evident ca punctul forte al acestui curent rezida in ideea de egalitate formala a barbatilor si femeilor. Nimic mai scump decat aceasta egalitate! Nimic mai important decat anihilarea falocratismului si a sexismului, decat recunoasterea faptului ca misoginismul si stereotipurile sexuale sunt stari de spirit ce urmeaza a fi eradicate cat mai curand posibil!
      
      Acestea fiind spuse, putem lesne realiza de ce „femeile care au convingeri feministe” reactioneaza atat de dureros la expresiile de genul „barbatii si femeile gandesc diferit” sau „barbatii si femeile sunt diferiti”!
      
      Reporter: Cum credeti, pe cat este de necesar un concept national de promovare a egalitatii de gen?
      
      Mihai Sleahtitchi: Consider ca Republica Moldova are nevoie de un Concept National de Promovare a Egalitatii de Gen. Acest document, indubitabil, nu va repeta intru totul modelele existente in strainatate.
      
      Reporter: Este mass-media din R. Moldova un instrument de manipulare in directia promovarii unei superioritati a barbatului fata de femeie?
      
      Mihai Sleahtitchi: Intrucat mass-media din R. Moldova, luata in ansamblu, inglobeaza o multitudine de oameni pentru care notiunea de gender reda un fel de terra incognito si a caror educatie continua sa se afle sub imperiul unor referentiale axiologice desuete, ar fi eronat sa se creada ca ea a incetat sa vada in barbat un dominator exclusiv, interesul major reducandu-i-se la problematica relatiilor sociale legate de sex. Lucrurile, in general, continua sa evolueze pe vechi. Ca si mai inainte, majoritatea materialelor inserate in paginile ziarelor sau revistelor, in programele televiziunilor private sau de stat fac abstractie de ceea ce se cheama „paritate sociala femee-barbat”, ele orbitand – cu precadere – doar in jurul unui chip, cel al masculului omniprezent.